bătrîn

Roumain

Étymologie

latin betranus (« vétéran »).

Adjectif

Adjectif 4 formes		Singulier		Pluriel
		Masculin Neutre	Féminin	Masculin	Féminin Neutre
Nominatif Accusatif	Indéfini	bătrîn	bătrînă	bătrîni	bătrîne
	Défini	bătrînul	bătrîna	bătrînii	bătrînele
Datif Génitif	Indéfini	bătrîn	bătrîne	bătrîni	bătrîne
	Défini	bătrînului	bătrînei	bătrînilor	bătrînelor

bătrîn /bə.ˈtɾɨn/ masculin singulier

1. Vieux.

Antonymes

• tănar

Nom commun

masculin	Singulier		Pluriel
cas	non articulé	articulé	non articulé	articulé
Nominatif Accusatif	bătrîn	bătrînul	bătrîni	bătrînii
Datif Génitif	bătrîn	bătrînului	bătrîni	bătrînilor
Vocatif	bătrînule		bătrînilor

bătrîn /bə.ˈtɾɨn/ masculin singulier

1. Vieux, vieillard.

Variantes orthographiques

• bătrân (variante postérieure à la réforme de l'orthographe de 1993)