frumusețe

Roumain

Étymologie

De frumos (« beau ») avec le suffixe -ete.

Nom commun

féminin	Singulier		Pluriel
cas	non articulé	articulé	non articulé	articulé
Nominatif Accusatif	frumusețe	frumusețea	frumuseți	frumusețile
Datif Génitif	frumuseți	frumuseții	frumuseți	frumuseților
Vocatif	frumusețeo		frumuseților

frumusețe /Prononciation ?/ féminin

1. Beauté.
   • Femeia asta cu frumusețea mare este fiica mea.

     Cette femme d'une grande beauté est ma fille.

Antonymes

• sluțenie
• urâciune
• urâțenie