Conjugaison:roumain/împinge

Définition, traduction, prononciation, anagramme et synonyme sur le dictionnaire libre Wiktionnaire.
conjugaison de a împinge
infinitif a împinge
infinitif passé a fi împins
participe passé împins
participe présent împingând
singulier pluriel
1re personne
(eu)
2e personne
(tu)
3e personne
(el/ea/el)
1re personne
(noi)
2e personne
(voi)
3e personne
(ei/ele/ele)
indicatif présent împing împingi împinge împingem împingeți împing
passé simple împinsei împinseși împinse împinserăm împinserăți împinseră
imparfait împingeam împingeai împingea împingeam împingeați împingeau
plus-que-parfait împinsesem împinseseși împinsese împinseserăm împinseserăți împinseseră
passé composé am împins ai împins a împins am împins ați împins au împins
futur populaire o să împing o să împingi o să împingă o să împingem o să împingeți o să împingă
futur littéraire voi împinge vei împinge va împinge vom împinge veți împinge vor împinge
futur antérieur voi fi împins vei fi împins va fi împins vom fi împins veți fi împins vor fi împins
subjonctif présent împing împingi împingă împingem împingeți împingă
passé să fi împins
présomptif présent oi împinge oi împinge o împinge om împinge oți împinge or împinge
présent progrésif oi fi împingând oi fi împingând o fi împingând om fi împingând oți fi împingând or fi împingând
passé oi fi împins oi fi împins o fi împins om fi împins oți fi împins or fi împins
conditionnel présent împinge ai împinge ar împinge am împinge ați împinge ar împinge
passé aș fi împins ai fi împins ar fi împins am fi împins ați fi împins ar fi împins
impératif affirmatif împinge împingeți
négatif nu împinge nu împingeți