Conjugaison:roumain/ține

Définition, traduction, prononciation, anagramme et synonyme sur le dictionnaire libre Wiktionnaire.
conjugaison de a ține
infinitif a ține
infinitif passé a fi ținut
participe passé ținut
participe présent ținând
singulier pluriel
1re personne
(eu)
2e personne
(tu)
3e personne
(el/ea/el)
1re personne
(noi)
2e personne
(voi)
3e personne
(ei/ele/ele)
indicatif présent țin ții ține ținem țineți țin
passé simple ținui ținuși ținu ținurăm ținurăți ținură
imparfait țineam țineai ținea țineam țineați țineau
plus-que-parfait ținusem ținuseși ținuse ținuserăm ținuserăți ținuseră
passé composé am ținut ai ținut a ținut am ținut ați ținut au ținut
futur populaire o să țin o să ții o să țină o să ținem o să țineți o să țină
futur littéraire voi ține vei ține va ține vom ține veți ține vor ține
futur antérieur voi fi ținut vei fi ținut va fi ținut vom fi ținut veți fi ținut vor fi ținut
subjonctif présent țin ții țină ținem țineți țină
passé să fi ținut
présomptif présent oi ține oi ține o ține om ține oți ține or ține
présent progrésif oi fi ținând oi fi ținând o fi ținând om fi ținând oți fi ținând or fi ținând
passé oi fi ținut oi fi ținut o fi ținut om fi ținut oți fi ținut or fi ținut
conditionnel présent ține ai ține ar ține am ține ați ține ar ține
passé aș fi ținut ai fi ținut ar fi ținut am fi ținut ați fi ținut ar fi ținut
impératif affirmatif ține țineți
négatif nu ține nu țineți