Conjugaison:roumain/minți

Définition, traduction, prononciation, anagramme et synonyme sur le dictionnaire libre Wiktionnaire.
conjugaison de a minți
infinitif a minți
infinitif passé a fi mințit
participe passé mințit
participe présent mințind
singulier pluriel
1re personne
(eu)
2e personne
(tu)
3e personne
(el/ea/el)
1re personne
(noi)
2e personne
(voi)
3e personne
(ei/ele/ele)
indicatif présent mint minți minte mințim mințiți mint
passé simple minții mințiși minți mințirăm mințirăți mințiră
imparfait mințeam mințeai mințea mințeam mințeați mințeau
plus-que-parfait mințisem mințiseși mințise mințiserăm mințiserăți mințiseră
passé composé am mințit ai mințit a mințit am mințit ați mințit au mințit
futur populaire o să mint o să minți o să mintă o să mințim o să mințiți o să mintă
futur littéraire voi minți vei minți va minți vom minți veți minți vor minți
futur antérieur voi fi mințit vei fi mințit va fi mințit vom fi mințit veți fi mințit vor fi mințit
subjonctif présent mint minți mintă mințim mințiți mintă
passé să fi mințit
présomptif présent oi minți oi minți o minți om minți oți minți or minți
présent progrésif oi fi mințind oi fi mințind o fi mințind om fi mințind oți fi mințind or fi mințind
passé oi fi mințit oi fi mințit o fi mințit om fi mințit oți fi mințit or fi mințit
conditionnel présent minți ai minți ar minți am minți ați minți ar minți
passé aș fi mințit ai fi mințit ar fi mințit am fi mințit ați fi mințit ar fi mințit
impératif affirmatif minte mințiți
négatif nu minți nu mințiți