gură

Voir aussi : gura

Roumain

Étymologie

Du latin gula.

Nom commun

féminin	Singulier		Pluriel
cas	non articulé	articulé	non articulé	articulé
Nominatif Accusatif	gură	gura	guri	gurile
Datif Génitif	guri	gurii	guri	gurilor
Vocatif	-		-

gură féminin /gu.rə/

1. (Anatomie) Bouche.

Synonymes

• afirmație
• cuvânt
• gură-cască
• gură-de-lup
• gura-lupului
• gură-spartă
• vorbă

Expressions

• A(-i) da (cuiva) o gură = a săruta (pe cineva)
• Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte
• A uita de la mână până la gură = a uita repede, a fi uituc
• A scăpa din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie
• A țipa (sau a striga etc.) ca din gură de șarpe = a țipa din răsputeri, deznădăjduit
• A pune (sau a lua, a băga) ceva în gură = a mânca (puțin)
• A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură
• A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
• A închide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva să nu mai vorbească, a pune pe cineva în situația de a nu mai putea spune nimic
• A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește
• A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună
• A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret
• A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe
• A fi cu gura mare = a fi certăreț
• A nu i se auzi gura = a fi tăcut
• A vorbi cu jumătate de gură = a vorbi nehotărât, fără convingere
• A te lua după gura cuiva = a acționa (în mod greșit) după sfatul cuiva
• A da și pâinea de la gură = a da și puținul pe care-l are
• A lua vorba din gură = a spune ceea ce vrea să spună altul, în momentul respectiv