înțelege
Roumain
Étymologie
- Du latin intellegere.
Verbe
| Formes du verbe | |
|---|---|
| Forme | Flexion |
| Infinitif | a înțelege |
| 1re personne du singulier Présent de l’indicatif |
înțeleg |
| 3e personne du singulier Présent du subjonctif |
să înțeleagă |
| Participe | înțeles |
| Conjugaison | groupe III |
înțelege \ɨn.ʦe.ˈle.ʤe\ (voir la conjugaison)