urs

Définition, traduction, prononciation, anagramme et synonyme sur le dictionnaire libre Wiktionnaire.
Aller à : navigation, rechercher
Voir aussi : Urs

Anglo-normand[modifier]

Étymologie[modifier]

Du latin ursus.

Nom commun [modifier]

urs masculin

  1. Ours.

Romanche[modifier]

Étymologie[modifier]

Forme et orthographe du dialecte sutsilvan.

Nom commun [modifier]

urs \Prononciation ?\ masculin

  1. Ours.

Roumain[modifier]

Étymologie[modifier]

Du latin ursus.

Nom commun [modifier]

masculin Singulier Pluriel
cas non articulé articulé non articulé articulé
Nominatif
Accusatif
urs ursul urși urșii
Datif
Génitif
urs ursului urși urșilor
Vocatif ursule urșilor

urs masculin

  1. Ours.

Dérivés[modifier]

Expressions[modifier]

  • a se aduna (sau a se uita) ca la urs a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit.
  • de când avea ursul coadă din timpuri foarte îndepărtate.
  • ursul nu joacă de voie, ci de nevoie constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva).
  • cum merge ursul la deal încet și apăsat; greoi.
  • a trăi ca ursul în bârlog a evita societatea; a duce un mod de viață retras.