Aller au contenu

urs

Définition, traduction, prononciation, anagramme et synonyme sur le dictionnaire libre Wiktionnaire.
Voir aussi : Urs

urs *\Prononciation ?\ masculin

  1. Variante de ors.
Du latin ursus.

urs \Prononciation ?\ masculin

  1. Ours.
Forme et orthographe du dialecte sutsilvan.

urs \Prononciation ?\ masculin

  1. Ours.
Du latin ursus.
masculin Singulier Pluriel
cas non articulé articulé non articulé articulé
Nominatif
Accusatif
urs ursul urși urșii
Datif
Génitif
urs ursului urși urșilor
Vocatif ursule urșilor

urs masculin

  1. Ours.
    • a se aduna (sau a se uita) ca la urs a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit.
    • de când avea ursul coadă din timpuri foarte îndepărtate.
    • ursul nu joacă de voie, ci de nevoie constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva).
    • cum merge ursul la deal încet și apăsat; greoi.
    • a trăi ca ursul în bârlog a evita societatea; a duce un mod de viață retras.

Prononciation

[modifier le wikicode]